- judecata de apoi
- the (last) day of judgmentdooms-daythe great account.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
judecata de apoi
Look at other dictionaries:
judecată — JUDECÁTĂ, judecăţi, s.f. 1. Facultatea (1) de a gândi logic; raţiune, inteligenţă, gândire. ♢ loc. adj. şi adv. Cu judecată = cu bun simţ, cu tact; serios, temeinic. ♦ Părere, idee, socoteală. 2. Formă logică fundamentală exprimată printr o… … Dicționar Român
judeţ — JUDÉŢ, (I, 1, 2) judeţi, s.m., (I, 3, 4, II) judeţe, s.n. I. 1. s.m. (În vechea organizare a Ţării Româneşti) Denumire dată cârmuitorului unui oraş; primar. 2. s.m. (Învechit şi regional) Judecător (1). 3. s.n. Judecată (3). 4. s.n. (înv.; în… … Dicționar Român
apocalips — APOCALÍPS s.n. Parte din Noul Testament în care este înfăţişat în chip alegoric sfârşitul lumii; sfârşitul lumii în religia creştină. [var.: apocalípsă s.f.] – Din fr. apocalypse, lat. apocalypsis. Trimis de cata, 19.02.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
escatologie — ESCATOLOGÍE s.f. Totalitatea concepţiilor religioase referitoare la soarta finală a lumii şi a omului. – Din fr. eschatologie. Trimis de romac, 14.02.2008. Sursa: DEX 98 escatologíe s. f., g. d. art. escatologíei Trimis de siveco, 10.08.2004.… … Dicționar Român
sfârşenie — SFÂRŞÉNIE s. v. cap, capăt, final, fine, încheiere, sfârşit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime sfârşénie, sfârşénii, s.f. (înv.) 1. sfârşit. 2. moarte. 3. judecata de apoi. 4. scop, ţel. 5. capăt, hotar. 6. (reg.) sfârşeală, stare… … Dicționar Român
da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel … Dicționar Român
cruce — CRÚCE, cruci, s.f. I. 1. Obiect format din două bucăţi de lemn, de piatră, de metale preţioase etc. aşezate perpendicular şi simetric una peste alta şi constituind simbolul credinţei creştine. ♢ expr. A pune cruce cuiva (sau la ceva) = a… … Dicționar Român
vreme — VRÉME, vremuri, s.f. I. 1. Timp (I). 2. Durată limitată de două întâmplări, evenimete etc. sau măsurată în ore, zile etc.; interval, perioadă, răstimp. Am stat multă vreme în ploaie. ♢ loc. adv. Cu vremea = după un timp oarecare, cândva, odată şi … Dicționar Român
zi — ZI, zile, s.f. 1. Interval de timp cuprins între răsăritul şi apusul Soarelui; timpul cât Soarele rămâne deasupra orizontului; p. ext. lumină solară; interval de timp de 24 de ore, corespunzător unei rotaţii a Pământului în jurul axei sale;… … Dicționar Român
